Desertul!

Este el un păcat dulce, un răsfăț sau o necesitate?

Am să o iau în ordine cronologică.

Acum de mult, pe când singura formă de comunicare erau un limbaj arhaic format din semne și sunete, singura linie de haine era hand made, iar ceea ce consumam ca alimente erau fie ce vânam, fie ce culegeam. Bun, ne plasam în era simplă, unde, ce ne oferea natura era tot ce puteam consuma. Organismul nostru minunat foloseste glucoza ca principal combustibil, creierul nostru în exclusivitate, ea, drăguța, se găsea sporadic, doar în fructe sălbatice, pe care puteai sau nu să le găsești. Iar când le găseam ne asiguram că nu mai rămânea nimic pe tufă. Cam de pe atunci, creierul nostru cel primitiv a dezvoltat o relație mai specială cu ”dulcele”, și nu neaparat cu alimentul în sine ci mai ales cu anxietatea legată de viitorul moment când am putea avea acces la el.

Pe acest fond, România, la fel ca alte țări care ”s-au bucurat” de comunism, a trebui să învețe și să primească cu ”porția” alimentele. Multe butoane s-au apasat și consolidat, din nou. Apoi au venit replici de genul ”dacă nu termini tot din farfurie, nu primești desert” sau ”ai luat o nota mare, hai să îți ia buni o înghețată”, ”ești trist? Hai că o prăjitură te va înveseli”….etc.

Pe scurt, am moștenit ancestral o predilecție pentru dulce, pentru sursă rapidă de energie, pe care nu puteam să o obținem când doream, apoi s-a dezvoltat mecanisme de recompensă sau pedepse și toate au ajuns la o relație nu prea sănătoasă cu alimentație.

Cine a parcurs până aici articolul o să zică – ”Păi bine, Georgi, dacă e în natura noastră, și am fost compensați sau pedepsiți,ce facem? Ne împotrivim? Cedăm? Sau evoluăm?”

Iar răspunsul meu e –  depinde:

• Depinde dăcă alegem desertul pentru a înlătura o suparare, sau sarbatorim ceva
• Depinde dacă suntem stresați, sau am sărit peste mese
• Depinde dacă consumarea lui ne dă o stare de vinovăție sau nu

Dacă răspunsul este nu, atunci decizia e simplă, bucură-te de desertul preferat, fiecare linguriță din el trateaz-o cu respect și ca pe o experiență unică, iar dacă mai pulsezi cu un fruct pe lângă e și mai minunat!

Praf de zână și mai puțină ură!

Al vostru dietetician, Georgiana Ispas